Parere Personala

    În ora de română un coleg a adus aminte de cartea asta, şi mi s-a părut tare interesantă. Auzind că e amuzantă şi că e vorba de un licean am hotărât că trebuie neapărat să o citesc. Aşa că m-am dus la bibliotecă şi am luat-o. Mi-a luat mai mult de 3 săptămâni să o citesc, dar nu pentru că e o carte rea, ci pentru că nu am avut timp. După ce am citit "Cişmigiu & Comp." am citit şi " Bună dimineaţa băieţi!".

    În amândouă cărţile este vorba despre autor, el fiind personajul principal şi povesteşte la persoana I, ceea ce mi-a plăcut foarte mult. Mi-a dat impresia că îmi povesteşte chiar mie. Cărţile ilustrează viaţa de licean şi cea de profesor, prieteniile din liceu şi legatura puternică dintre el şi elevii săi. Autorul povesteşte multe farse din liceu; una dintre întâmplările care mi-au plăcut a fost când se prefăceau răniţi, şi le curea "sânge" (pastă de pix) din nas. Autorul este foarte mândru de liceul său, Liceul Lazăr, şi de culoarea lui specifică, albastrul deschis.

Nu dau prea multe detalii, pentru că e mai frumos daca o citiţi chiar voi.  

    Mie mi-a plăcut foarte mult cartea şi sigur o s-o citesc încă odata dupa câţiva ani. Eu recomand cu drag cartea aceasta si vă asigur că nu o să fie o pierdere de timp.

PRIMA EDITIE A CARTII

Cartea asta m-a făcut să realizez ce diferenţă este între elevii şi profesorii de atunci şi cei de acum. Pe atunci şcoala era ceva serios şi elevii nu fugeau după note. Rămâneau cu ceva în cap după ce terminau liceul. Profesorii erau foarte respectati, ştiau să se impună şi ştiau să predea. Acum... se merge la şcoală numai aşa... la fel şi cu facultatea.  Dezamăgitor.

Celebra clasă descrisă în roman, la absolvirea din 1926.

Autorul imediat după pensionare.