Stiri de Senzatie

“Historiae”, o nouă colecţie de carte veche la CCD Bacău

Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” pune la dispozia publicului interesat Colecţia „Historiae”, aflată în patrimoniul Bibliotecii „Violeta Băjenaru”.

Aceasta este o colecţie de carte veche, ce cuprinde ediţii antume ale unor lucrări scrise de personalităţi, precum Nicolae Iorga, C.C. Giurescu, I.C. Filitti, I.G. Brătianu, A.D. Xenopol ş.a.

Conţinând peste 150 de cărţi şi broşuri, colecţia a trecut recent printr-un amplu proces de recondiţionare şi copertare, lucrările fiind în prezent disponibile pentru studiu la sala de lectură a Bibliotecii C.C.D. Bacău.

Inaugurarea Colecţiei „Historiae” vine după ce, în anul şcolar care tocmai s-a încheiat, Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău a investit şi în recondiţionarea fondului de carte veche pedagogică, cuprinzând peste 350 de ediţii antume ale lucrărilor unor mari pedagogi români, precum Grigore Tabacaru, I.C. Petrescu, Ion Găvănescu, Constantin Moscu, Simion Mehedinţi, Ştefan Bârsănescu, Iosif Gabrea, Horia Moisescu, G.G. Antonescu, Stanciu Stoian, Dumitru Theodosiu

  104 ani de la naşterea scriitorului Grigore Băjenaru

Biografia scriitorului Grigore Băjenaru, oferită de sursele de internet, este sumară:

"După absolvirea liceului a studiat literatura și filozofia la Universitatea București. A lucrat ca profesor la mai multe școli private și de stat, iar mai târziu a avut funcții administrative la primăria Bucureștiului și Galeriile de artă.

A lucrat câțiva ani pe post de comentator științific al ciclului de observații astronomice anuale, în fapt ca redactor al buletinului Institutului astronomic, care era scos anual.

Este cunoscut pentru romanele sale Cișmigiu et Comp., în care prezintă viața de elev la Liceul „Gheorghe Lazăr”, situat lângă Parcul Cișmigiu, și Bună dimineața, băieți!, în care prezintă momente din viața sa de profesor."
Cartea pe care v-o propun spre lectură azi, este Cișmigiu et Comp., apărută în anul 1942. Totuşi, creaţia autorului cuprinde şi alte, frumoase opere ca:
Bună dimineața, băieți!, Editura Ion Creangă,1973; reeditare Editura Didactică și Pedagogică R.A., 2007; reeditare Editura Litera Internațional, 2009.
Mici povestiri despre oameni mari, Editura Sport-turism, 1981
Scrieri istorice:

Banul Mărăcine, Editura Tineretului, 1967
Inelul lui Dragoș-Vodă, Editura Tineretului, 1968
Cerbii lui Mihai-Vodă, ilustrații de Ioan Deak, Editura Tineretului 1968
Spătarul Coman de Suceava, (Roman istoric-din vremea lui Alexandru Vodă. Mușat), Editura Ion Creangă, 1977
Mărețul rege Burebista, Editura Ion Creangă, 1980
Povești și legende:

Orologiul împăratului, Editura Tineretului, 1957
Vârful cu dor, Editura Pentru turism București, 1973
Grădina înțelepților, Editura Ion Creangă, 1975
Prima zi de școală a fratelui meu mai mare.

Iată o recenzie importantă ce însoţeşte volumul, care uneşte cele două opere:

"Deşi cele două volume-fanion ale lui Grigore Băjenaru au fost reeditate după 1990 (ultima oară în 2008), nu cred că putem vorbi despre o receptare postcomunistă a lor. Abia prezenta ediție le va repune realmente în relație cu publicul larg, căruia de fapt i se şi adresează. Iar acesta se vor împărți probabil în două mari categorii; de o parte nostalgicii vârstnici şi maturi care vor reciti (a câta oară?) evocările liceului interbelic, de cealaltă – adolescenții şi tinerii care vor descoperi pentru prima dată o lume dispărută, vintage sau retro. Nu-mi fac însă griji: cărțile „au suflet” şi vor fi parcurse, azi ca şi ieri, cu aceeaşi curiozitate şi plăcere. Ele îşi delectează cititorii şi, delectându-i, îi învață să se apropie de literatură şi de umanioare, să devină oameni întregi şi, dacă se poate, mai buni. Credeți că e puțin?

Paul CERNAT"

"CAPITOLUL I

GAUDEAMUS IGITUR!

O, cum mai înfioară vîntul frunzele copacilor din Cişmigiu!Parcă e acelaşi freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, cînd rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineţii, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de...plimbăreţi!Şi ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foşnesc parcă mai puternic şi mainostalgic decît cele încă verzi... Poate unde ştiu că sfîrşitul li-e mai aproape...În umbra destrămată de toamnă a parcului, toţi copacii ning pete de aur: frunzedesprinse de crengi flutură viaţa de o clipă a unui efemer vegetal şi, ca-ntr-un basm deWalt Disney,se aştern covor moale sub paşii întîrziaţi ai trecătorului plictisit de banalulvieţii cotidiene!Lacul tremură la fel ca şi atunci; şi la fel îşi leagănă bărcile uitate pe sub sălciileplîngătoare, ce au surîs cu duioşie la şoaptele îndrăgostiţilor care şi-au plimbat în-fiorările pe aici.Cinci şi jumătate! Pînă la şase, cînd trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-miodihnesc ochii şi gîndurile în grădina aceasta cu amintiri.O iau agale spre"morminte",cum numeam colţul discret unde ne adunam noi,lăzăriştii, loc numit astfel din pricina aspectului funerar al pietrelor pe care neodihneam trudiţi, dragă doamne, de atîta învăţătură!Ce mult s-au schimbat!... Pietrele sînt acum aranjate cu totul estetic; dar parcă maimult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntîmplare, unele peste altele, dîndu-neprilejul să ne căţăram în vîrful lor, ca pe nişte piramide, şi să sărim, întocmai unor Tarzani în miniatură, pe crengile pomilor, spre spaima şi indignarea gardienilor carefluierau alarmaţi!De la"morminte",o potecă îngustă duce spre aleea mare, care, la rîndul ei, tescoate în spatele Liceului Lazăr.Este timpul să mă-ndrept spre liceu. N-aş vrea să-mi stric tocmai acum, la întîlnireanoastră după douăzeci de ani, reputaţia de punctual, bine stabilită printre colegii meide-a lungul anilor de şcoală.Căci, deşi în fiecare zi veneam la şcoală pe jos de-acasă, din Sfinţii Voievozi ―pentru că pe atunci nu era linie directă de tramvai sau autobuz pe strada Popa Tatu ―totuşi n-am întîrziat o singură dată. Eram întîiul sau al doilea,"Măcar la atâta lucru săfiu fruntea!"mă parigoriseam eu.Cu toate acestea, uneori am avut şi întîrzieri în catalog, însă întîrzieri voit făcute,cu un scop bine determinat şi mai ales binecuvîntat! Cînd prima oră de curs aveam omaterie grea, ca de exemplu:Germana, Matematicile,sau o materie la careştiam cănu ştiuşi că trebuia să m-asculte, "întîrziam ", ca să amîn catastrofalul deznodămînt pealtă dată, cînd mă socoteam mai bine pregătit."